It's a perfect lie...

In melancolia de zilele astea... m-am gandit sa dau la contul meu de pe google si sa arunc o privire la blogg-urile mele. Dupa cateva luni... Revin cu inca un post...mult mai trist...pentru cititorii care sunt putini la numar...
Asa cum ma simt eu in momentele acestea. Un cosmar efemer...
E doar o amintire ramase intiparita in mintile noastre.
Acel chip frumos... acele buze... par acum prea frumoase pentru a fi adevarate. La fel au parut si atunci. Prea frumos ca sa fie adevarat. Totul pare o falsa impresie, un vis din care m-am trezit dar continui sa cred ca a fost adevarat.
Acei ochi si acea privire... ma alintai doar privindu-ma. Nu trebuia sa spui nimic. Stiam deja ce ai sa spui, ce simti. Nu trebuia sa spun nimic, stiai deja ce urma sa spun...
Era un vis ce parea a tine la nesfarsit pe moment... Dar infinitul a avut sfarsit.
Va mai fi odata... Timpul ramas se scurge incet...incet...incet..............
Soarele pare a fi apus de mult, intunericul efemer pare-se a pune stapanire pe mine. E de neoprit. Ca o stea in intuneric. Un soare ce acopera intunericul cu lumina sa blanda si calda. Vei rasari inca odata.
Pictures of you... Pictures of me... A perfect lie, but so beautiful! :) You are my only one.