Daca e sa nu pot ierta ceva pe lumea asta, acela sunt eu. Tot ce e in mintea mea acum, tot ce simt, nu se compara cu gustul lasat de o mana de sare goala, nu se compara cu un pumnal tintit in inima. As vrea sa pot simti lucrurile astea doua in loc de ce simt acum. Ar fi mai usor. Mult mai usor.
Inca e aici, in capul meu. Nu mai pot da timpul inapoi, nu mai pot sa redeschid un drum ce a fost redeschis de atatea ori, dar tot s-a sfarsit. Sentimentul care te face sa realizezi asta e... ceva care as prefera sa il schimb pe orice.
Un sentiment nu e nici pe departe cu ceva ce poti simti fizic. Tot ce e in mintea mea acum, tot ce simt, nu se compara cu gustul lasat de o mana de sare goala, nu se compara cu un pumnal tintit in inima. As vrea sa pot simti lucrurile astea doua in loc de ce simt acum. Ar fi mai usor. Mult mai usor.
Daca e sa simta cineva asta, nu pot sa spun decat ca imi pare rau pentru el. Si daca e cineva sa nu profite de ce are langa el, de persoana iubite, sa nu se bucure de momentele astea in care totul e roz, pot sa spun la fel: imi pare rau.
Un singur lucru doare mai mult decat orice: vina. Sa stii ca ai stricat totul, ceva ce a fost frumos si ceva de ce putini au parte. Dar asta e.
Undeva acolo... In mintea mea, inca e...
Cosmar efemer
E ca o...
E ca o rafala rece de vant, ce iti patrunde in suflet si ti-l face sa tremure. Dar nu de frig. Durerea pe care o simti, regretul, dorinta de a da timpul inapoi, de a nu se fi intamplat. Poate ca intro zi, voi uita totul si o voi lua de la inceput. Dar nu vreau asta. Nu vreau sa uit acele trairi, acele sentimente, care acum dor mai tare decat orice. Inca mai sper, inca mai cred, inca mai plang, inca mai cad, ma ridic inapoi si sper din nou. Visator fara speranta, fericire cu lacrimi in ochi. Lipsit de orice speranta, continui sa cred si sa sper.
Te rog... Intoarce-te!